Casa Gheorghe Tătărescu din București: martoră a puterii interbelice și renașterea EkoGroup Vila

Ascunsă într-un colț familiar al Bucureștiului interbelic, vila din Strada Polonă nr. 19 păstrează în zidurile sale o poveste densă și aproape palpabilă: cea a lui Gheorghe Tătărescu, un personaj politic de o complexitate rară, și a unei epoci în care ambițiile, restricțiile și echilibrul între funcția publică și viața privată s-au întâlnit în spațiul arhitectural cu o rarefiere a detaliului. Această casă nu este doar un adăpost tăcut, ci un martor al unei istorii tumultoase, arhitectură ce vorbește prin proporții, materiale și simboluri, așteptând să fie redescoperită în actualitatea sa culturală, sub numele EkoGroup Vila.

Casa Gheorghe Tătărescu: de la domiciliu al puterii la EkoGroup Vila

Gheorghe Tătărescu, figură emblematică a politicii românești interbelice, și-a construit în această vilă o prezență discretă, dar incontestabilă a autorității. O locuință modestă în volumetrie, dar impozantă prin echilibru și rafinament, care a găzduit decizii politice majore și întâlniri cu personalități ale vremii. Astăzi, în spațiul reconvertit și restaurat atent, cunoscut drept EkoGroup Vila, această rezistență a memoriei devine accesibilă într-un cadru cultural ce respectă și transmite spațiul istoric fără a-l filtra prin straturi comerciale sau distorsiuni. Vila interbelică și-a reafirmat statutul nu ca decor, ci ca arhivă vie a puterii și culturii românești.

Gheorghe Tătărescu: omul și epoca

Nu trebuie confundat cu pictorul Gheorghe Tattarescu, Gheorghe Tătărescu (1886–1957) rămâne o personalitate cu un parcurs politic marcant, dar tensionat. Doctor în drept cu o teză despre regimul electoral românesc, a pledat pentru vot universal și reprezentare autentică. Intrat în Partidul Național Liberal în 1912, a fost un om al statului modern, dar şi al compromisurilor, guvernând între 1934–1937 și 1939–1940 într-o perioadă în care democrația parlamentară suferise presiuni puternice. Rola sa a fost ambivalentă: un arhitect al eficienței, dar și al întăririi puterii executive, în contexte în care cenzura și starea de asediu au fost folosite. După 1944, s-a adaptat unei Românii în derivă, încercând să negocieze o prezență a PNL-ului în climatul comunist emergent, până la marginalizarea sa definitivă. Fragilitatea și dualitatea biografiei lui sunt reflectate în felul în care casa a traversat aceleași rupturi istorice.

Casa ca extensie a vieții publice și private

Casa Gheorghe Tătărescu nu impresionează prin grandoare, ci printr-o modestie ce devine etică a puterii. Scara relativ redusă a construcției o diferențiază de reședințele ostentative ale contemporanilor săi. În acest spațiu, funcția primează asupra formelor grandilocvente: biroul premierului, cu intrare laterală modestă la entre-sol, vorbește despre o putere ce se supune discret spațiului privat, fără a o domina. Întâlnirile politice şi culturale se desfășurau într-un decor în care proporțiile, lumina naturală și o arhitectură ce echilibrează elemente mediteraneene cu accente neoromânești favorizau un climat de dialog și ponderare.

Identitatea arhitecturală a casei: între Mediterana și neoromânesc – Alexandru Zaharia, Ioan Giurgea, Milița Pătrașcu

Proiectul vilei este rodul unei colaborări între arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea și beneficiază de intervențiile sculpturale ale Miliței Pătrașcu, apropiată a soției premierului și elevă a lui Brâncuși. Fațada exprimă un echilibru între portaluri cu accente moldovenești și coloane filiforme diverse, păstrând un aer al unei compoziții vii, neîngrădită de simetria rigidă. Elementele artistice, precum șemineul încadrat de o absidă cu subtilități neoromânești, depășesc rolul decorativ, devenind un limbaj ce a influențat chiar și alte construții ale epocii.

Proporțiile tratate cu o atenție care prioritizează sobrietatea și funcționalitatea
Parchetul din stejar masiv, cu esențe variate pentru calitate și rafinament
Feroneria din alamă patinată cu motive sugestive, care leagă regiuni istorice
Biroul premierului la entre-sol, simbol al eticii funcției și discreției
Grădina peisageră, inspirată de curțile mediteraneene ale Balcicului

Toate acestea definesc o casă mică ca dimensiune, dar impozantă prin calitatea execuției și a conceptului arhitectural.

Arethia Tătărescu: cultura și sprijinul invizibil al unei epoci

Rolul Arethiei Tătărescu, cunoscută în epocă drept „Doamna Gorjului”, transcendă dimensiunea familială. Ea este „omul din umbră” care a dictat nu doar grija pentru armonia construcției, ci și o orientare culturală ce a legat vila de eforturile pentru binefacere și susținerea artei române. Relația apropiată cu Milița Pătrașcu subliniază un angajament nu doar artistic, ci și identitar, reflectat în restaurarea ansamblului brâncușian de la Târgu Jiu. Faptul că Arethia figurează ca beneficiară în documentația proiectului relevă un control discret, dar ferm asupra unei estetici ce evită derapajele opulenței, în favoarea unei coerente reflectări a statutului și valorilor familiei.

Ruptura comunistă și degradarea simbolică

Odată cu arestarea lui Gheorghe Tătărescu în 1950 și sfârșitul epocii interbelice, casa suferă un declin dramatic. Desprinsă de naratorul ei legitim, spațiul nu mai reprezintă un centru al puterii, ci devine o simplă imobilizare într-un sistem care tratează fostele reședințe ale elitei ca simboluri ale decăderii. Naționalizarea și schimburile funcționale, de la locuințe colective până la instituții neadecvate, thrill uitarea grădinii și mutilarea finisajelor interioare, sunt efecte directe ale acestei rupturi. În acest context, feroneria din alamă patinată, ușile lucrate cu migală, parchetul de stejar își pierd nu doar conservarea, ci și statutul simbolic, devenind victime ale unui regim ce a respins trecutul recent.

Driftul post-1989: controverse, intervenții și reconstrucții

După decenii de tăcere, tranziția postcomunistă oferă și noi provocări. Proprietatea trece prin mâini diverse, cea a lui Dinu Patriciu fiind notabilă pentru intervențiile aduse interioarelor, care au stârnit critici acerbe. Transformarea temporară a casei într-un restaurant de lux a fost nu doar o chestiune de funcțiune, ci semnalul unei rupturi culturale în modul în care patrimoniul interbelic era perceput. Eroarea constă în tratarea casei ca pe un simplu bun imobiliar, ignorând valorile subtile ale arhitecturii și ale memoriei. A urmat o epocă a atenției, când o firmă britanică a inițiat o restaurare care a încercat să readucă proiectul la rigurozitatea originală a lui Zaharia și Giurgea, recuperând proporțiile, materialele și detaliile ce definesc casa.

Recuperarea și identitatea contemporană: EkoGroup Vila

Astăzi, vila este cunoscută ca EkoGroup Vila – o denumire ce nu înlocuiește faptul istoric, ci subliniază continuitatea și asumarea unei identități culturale responsabile. Spațiul nu mai este casă privată, nu este muzeu static, ci un loc cultural deschis cu acces monitorizat, care păstrează vie memoria arhitecturală și biografică a lui Gheorghe Tătărescu. Vizitatorul pătrunde într-un univers în care fiecare detaliu – de la șemineul semnat de Milița Pătrașcu până la feroneria secțiunilor interioare – devine argument estetic și istoric.

Prin autonomia funcțională și o relație atent construită cu publicul (accesul se realizează pe bază de bilet, disponibil prin platforma iabilet.ro), EkoGroup Vila oferă un contrapunct necesar în societatea actuală: recunoașterea unui spațiu emblematic, nu prin mitizare, ci prin respectul față de complexitatea identitară și arhitecturală.

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu and Casa Tătărescu

Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
Gheorghe Tătărescu a fost politician român, prim-ministru în două mandate (1934–1937 și 1939–1940), figura centrală a Partidului Național Liberal, a navigat între democrație, autoritarism și compromisul cu puterea regală și comunistă, reprezentând o epocă complexă a istoriei politice românești.
Este Gheorghe Tătărescu aceeași persoană cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
Nu. Gheorghe Tătărescu, politicianul, este diferit de artistul Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894). Sunt figuri distincte în timp și domenii, deși numele similar provoacă frecvent confuzii.
Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
Casa este un exemplu remarcabil de arhitectură interbelică bucureșteană, ce combină influențe mediteraneene cu elemente neoromânești, proiectată de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, cu accente artistice moderne moderate, precum cele ale sculptorului Milița Pătrașcu.
Ce rol a avut Arethia Tătărescu în conturarea casei?
Arethia Tătărescu a fost beneficiara oficială a proiectului, a supravegheat coerența stilistică și culturală, și a impus o temperare a opulenței, reflectând o sensibilitate artistică care a legat casa de cercurile culturale elitei interbelice.
Care este funcția actuală a clădirii?
Casa funcționează în prezent ca EkoGroup Vila, un spațiu cultural cu acces controlat, care păstrează memoria arhitecturală și istorică printr-un program de vizite și evenimente culturale, consolidând o continuitate între trecut și prezent.

În fața unei istorii atât de dense și a unei clădiri încărcate de sens, invitația este de a păși spre EkoGroup Vila nu în căutarea unei experiențe superficiale, ci cu dorința de a citi un spațiu care a fost martor și protagonist al unei epoci, al unor oameni și al unor decizii ce au modelat societatea românească. Explorând proporțiile, silențele și detaliile casei, vizitatorul este chemat să mediteze asupra fragilității puterii, a rupturilor istorice și a responsabilității contemporane de a păstra memoria vie, nu doar în cuvinte, ci pe pământul construit care a depășit timpul.

Vă încurajăm să contactați echipa EkoGroup Vila pentru programări și acces, deschizând astfel o fereastră către această filă a Bucureștiului interbelic care a traversat secolul cu tărie și sobrietate.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.