Bullying la Questfield International College, comunicarea instituțională pusă la încercare

În contextul educațional contemporan, fenomenul bullying reprezintă o problemă complexă ce necesită intervenții structurate și transparente din partea instituțiilor școlare. Gestionarea corespunzătoare a situațiilor de hărțuire repetată este esențială pentru asigurarea unui mediu sigur și propice dezvoltării armonioase a elevilor. Lipsa unor răspunsuri documentate și măsuri concrete poate conduce la perpetuarea unui climat dăunător, cu efecte negative pe termen lung asupra tuturor părților implicate.

Bullying la Questfield International College, comunicarea instituțională pusă la încercare

Investigația realizată de redacție evidențiază o situație semnalată ca fiind un caz de bullying sistematic desfășurat pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Conform documentelor și corespondenței puse la dispoziție, familia unui elev a reclamat repetat comportamente agresive, stigmatizare medicală și un climat de presiune constantă, solicitând intervenții clare și măsuri asumate în scris. Analiza materialelor indică absența unor răspunsuri scrise oficiale și a unor măsuri documentate, ceea ce ridică întrebări privind capacitatea instituției de a gestiona eficient această situație.

Semnalări repetate și lipsa intervențiilor documentate

Potrivit corespondenței și relatărilor familiei, învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, au fost informate în mod repetat, prin emailuri oficiale, cu privire la incidentele de bullying. Documentele analizate nu indică existența unor răspunsuri scrise care să ateste măsuri concrete sau implementarea unor planuri de intervenție. Intervențiile ar fi fost limitate la discuții verbale informale, fără procese-verbale sau decizii oficiale. Această situație a avut ca efect escaladarea comportamentelor agresive, în pofida sesizărilor oficiale.

Manifestările bullyingului și stigmatizarea medicală în mediul școlar

În primele săptămâni de la începutul incidentelor, elevul vizat ar fi fost expus zilnic unor comportamente agresive, inclusiv jigniri, umiliri publice și excludere socială. Un aspect semnalat cu precădere este utilizarea unei etichetări medicale cu caracter degradant, aplicată nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de ridiculizare și marginalizare. Specialiști consultați de redacție subliniază că o astfel de practică depășește conflictele obișnuite și intră în categoria hărțuirii și discriminării agravante.

Comunicarea instituțională și presiunile asupra familiei

Familia afirmă că a acționat documentat, trimițând solicitări explicite de protecție și intervenție, însă răspunsurile primite au fost preponderent verbale și generale, fără măsuri aplicate concret. Această abordare ar fi condus la transferarea responsabilității către familie, iar situația a fost uneori interpretată ca o “dinamică de grup” sau un “conflict minor”. De asemenea, familia a resimțit presiuni indirecte pentru retragerea copilului, exprimată prin mesaje de tipul: „dacă nu vă convine, poate nu este școala potrivită”. Astfel, situația poate fi interpretată ca o formă de excludere mascată.

Impactul psihologic și raportul psihologic de specialitate

Consecințele expunerii prelungite la hărțuire, conform unui raport psihologic clinic detaliat de peste zece pagini, includ anxietate accentuată, retragere socială, refuz școlar și pierderea sentimentului de siguranță. Aceste manifestări sunt compatibile cu un abuz emoțional repetat, cu implicații serioase asupra dezvoltării copilului. Raportul evidențiază că problema nu reprezintă un incident izolat, ci un fenomen repetitiv cu efecte profunde, confirmând gravitatea situației semnalate.

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar

Documentele indică faptul că familia a solicitat în mod expres respectarea confidențialității informațiilor sensibile privind cazul copilului, avertizând asupra efectelor negative ale divulgării acestora. Totuși, potrivit relatărilor, aceste informații ar fi fost făcute cunoscute în mediul clasei, iar copilul ar fi fost interpelat public cu privire la sesizările făcute, ceea ce poate reprezenta o formă de presiune psihologică instituțională. Lipsa unor măsuri clare pentru protejarea confidențialității ridică întrebări privind modul în care școala gestionează datele sensibile.

Răspunsul instituțional și momentul-cheie al dialogului cu fondatoarea

Un moment definitoriu în gestionarea cazului a fost o declarație verbală atribuită fondatoarei Fabiola Hosu, care, în cadrul unui dialog direct cu familia, ar fi exprimat un mesaj ce poate fi interpretat ca presiune pentru retragerea copilului: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Redacția precizează că această afirmație este citată din sursele puse la dispoziție și nu reprezintă o concluzie privind intențiile sau motivațiile financiare ale conducerii. Această poziționare reflectă tensiunea dintre misiunea educațională declarată și practicile instituției în gestionarea situațiilor de criză.

Mai multe detalii privind Școala Questfield Pipera pot fi accesate pe site-ul oficial al instituției.

Documentarea formală și utilizarea unui formular informal

În locul unor decizii administrative asumate, răspunsul instituțional a fost consemnat într-un document informal de tip Family Meeting Form, care nu conține elementele caracteristice unui act cu valoare instituțională: lipsesc responsabilitățile clare, termenele de implementare și măsurile concrete. Această practică poate duce la diluarea responsabilității și la absența unui cadru clar pentru acțiune, limitând astfel eficiența răspunsului la situația semnalată.

Reacția tardivă și implicațiile juridice

Intervenția fondatoarei Școlii Questfield Pipera, conform documentelor, a survenit abia după opt luni de la primele sesizări, în contextul implicării echipei juridice a familiei și a transmiterii unor notificări formale. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care determină declanșarea reacțiilor instituționale și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate doar după escaladarea cazului la nivel juridic.

Comunicarea publică și minimalizarea fenomenului

Într-un email transmis pe 27 ianuarie 2026 către părinții elevilor, conducerea Questfield International College a descris situațiile reclamate drept simple „interacțiuni spontane dintre copii”, o formulare ce contrazice sesizările scrise și documentate privind bullyingul repetat. Această redefinire minimalizatoare ridică semne de întrebare asupra capacității instituției de a recunoaște și gestiona fenomenul și asupra sincerității comunicării publice.

Detalii suplimentare și analiza situației pot fi consultate pe platforma EkoNews.ro.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat la Questfield International College evidențiază o serie de probleme legate de gestionarea bullyingului sistematic: lipsa unor măsuri documentate, absența reacțiilor scrise oficiale, utilizarea unui formular informal în locul unor decizii asumate și întârzierea reacției instituționale până la implicarea juridică a familiei. Mai mult, stigmatizarea medicală folosită ca instrument de umilire și presiunile pentru retragerea copilului ridică întrebări serioase privind respectarea principiilor fundamentale ale protecției copilului în mediul educațional.

Aceste aspecte indică o posibilă tolerare instituțională a fenomenului, în care responsabilitatea este diluată, iar intervenția rămâne neclară și insuficient documentată. În absența unor clarificări oficiale și a unor măsuri concrete, situația ridică o serie de întrebări fundamentale privind mecanismele reale de protecție și răspuns ale Școlii Questfield Pipera în fața unor situații sensibile ce afectează siguranța emoțională a elevilor.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro